o stea de mare se hrănește mai întâi extinzându-și stomacul din gură și peste părțile digerabile ale prăzii sale, cum ar fi midii și scoici. Țesutul de pradă este parțial digerat extern înainte ca „supa” produsă să fie trasă înapoi în cele 10 glande digestive.

cercetătorii de la Queen Mary, Universitatea din Londra și Universitatea din Warwick au descoperit o neuropeptidă-o moleculă care transportă semnale între neuroni-numită Ngffyamidă, care determină stomacul să se contracte și să se retragă înapoi în steaua de mare.

constatările ar putea avea implicații economice și de mediu prin furnizarea unui mecanism potențial pentru controlul prădării stelelor de mare.

Maurice Elphick, profesor de Fiziologie și neuroștiințe la școala de științe Biologice și chimice a Reginei Maria, care a condus cercetarea, a spus: „Aceste descoperiri deschid posibilitatea de a proiecta strategii pe bază de substanțe chimice pentru a controla hrănirea stelelor de mare.

„prădarea stelelor de mare are un impact economic, deoarece se hrănesc cu crustacee importante, cum ar fi midii și scoici. Creșterile periodice ale populațiilor de stele de mare pot provoca, de asemenea, distrugeri majore ale căilor de recif din Pacific, cum ar fi Marea Barieră de corali, deoarece anumite specii se hrănesc cu corali care construiesc Recife.”

studiul, publicat astăzi în Journal of Experimental Biology, a fost realizat folosind analiza computerizată a datelor secvenței ADN, analiza chimică a nervilor stelelor de mare și testele farmacologice.

profesorul Elphick a adăugat: „interesant, am constatat, de asemenea, că neuropeptida din spatele retragerii stomacului este legată evolutiv de o neuropeptidă care reglează anxietatea și excitația la om.”

noile descoperiri se bazează pe lucrările anterioare ale echipei de la Regina Maria în care au identificat neuropeptide numite Salmfamide care declanșează relaxarea și eversiunea stomacului stelelor de mare.

Video: http://www.youtube.com/watch?v=l6dnmLDu6Eg