seria Introducere

Brian Joseph, Angelo Costanzo și Jonathan Slocum

albaneza este o limbă Indo-europeană vorbită în principal în Peninsula Balcanică de aproximativ cinci milioane de oameni. Este limba principală și oficială a Albaniei, limba principală și co-oficială a Kosovo (cu sârba) și limba principală și co-oficială a multor municipalități occidentale din Republica Macedonia (cu macedoneană). Albaneza este, de asemenea, vorbită pe scară largă în unele zone din Grecia, sudul Muntenegrului, sudul Serbiei și în unele orașe din sudul Italiei și Sicilia.

Termenii Albania și albaneză sunt exonime. Albanezii se numesc Shqiptar, limba lor shqip, și țara lor Shqip Oustria. Aceste cuvinte sunt probabil derivate din adverbul shqip ‘clar’ bazat pe Latină excipere (de unde shqipoj ‘vorbește clar’), deși există explicații alternative. În toate celelalte limbi, se folosește o formă din *alban – sau *arban – anterior (diferența fiind cel mai probabil dintr-un proces de rhoticism în greacă). În majoritatea celorlalte limbi, o formă cu aceeași origine ca Eng. Albaneză este folosit (de exemplu, ea. Albanezi, Sârbi. Albanac, Germene. Albaner, etc). În turcă, albanezii sunt numiți Arnavut, derivat într-un fel din arvan -. Termenii Albania și albaneză nu trebuie confundați cu zona din Caucaz menționată în textele antice ca Albania sau limba vorbită acolo denumită albaneză (un strămoș al limbii moderne Udi vorbită în Azerbaidjan și un membru al unei familii de limbi fără legături confirmate cu familia lingvistică Indo-europeană).în comparație cu majoritatea celorlalte limbi Indo-europene, primele atestări albaneze sunt destul de recente, cu primul fragment supraviețuitor de la mijlocul secolului al 15-lea și primul text major de la mijlocul secolului al 16-lea. Din acest motiv, aceste lecții acoperă albaneza de la limba standard modernă până la atestările anterioare, începând cu varietatea modernă pentru a obține o bază în limbă și a reveni la Materialul mai vechi.

Istorie

albaneză și Indo-europeană

albaneză formează o ramură separată a Indo-europene și nu poate fi în mod concludent strâns legată de orice altă limbă Indo-europeană. Au existat încercări de a conecta albaneza cu unele dintre limbile antice slab atestate din Balcani, în special ilirice, dar și Dacice și tracice. Deși acest lucru este plauzibil din punct de vedere geografic, având în vedere că știm că ilirii trăiau într-o zonă care include zona modernă de limbă albaneză, nu există dovezi lingvistice concrete pentru niciuna dintre aceste propuneri. Unii au propus o legătură între strămoșul albanez (fără a atribui o identitate specifică acestui strămoș) și o varietate latinizată a acelui strămoș care ar fi putut da în cele din urmă Limba română, deoarece există mai multe cuvinte comune care nu sunt de origine latină în ambele limbi.

albanezii și albanezii în înregistrarea istorică

menționarea poporului albanez și a limbii albaneze apare destul de târziu în înregistrarea istorică. Cea mai veche mențiune necontroversată a poporului albanez este în istoria târzie a secolului al 11-lea al Imperiului Bizantin al lui Michael Attaleiates, unde se referă la Albanoi care iau parte la o revoltă împotriva Constantinopolului și Arvanitai ca supuși ai ducelui de Dyrrachium (modern Durr, principalul port al Albaniei la Marea Adriatică).

primele mențiuni despre limba albaneză sunt anterioare primei sale atestări cu câteva secole. Elsie (1991) descrie un text din 1285 în care ancheta unui jaf din Ragusa (Dubrovnik modern, Croația) se referă la un martor care a spus Audivi UNAM vocem clamantem in monte in lingua albanesca ‘am auzit o voce plângând în munți în limba albaneză’. În 1308 Anonymi Descriptio Europae Orientalis ‘descrierea anonimă a Europei de Est’, autorul scrie Habent enim Albani prefati linguam distinctam a Latinis, Grecis et Sclavis ita quod in nullo se inteligunt cum aliis nationibus’albanezii aformenționați au o limbă complet distinctă de cea a latinilor, Grecilor și slavilor, astfel încât în niciun caz nu pot comunica cu alte popoare’.

primele atestări ale limbii albaneze

în timp ce primele texte albaneze atestate sunt de peste un secol mai târziu, existența textelor albaneze este menționată în 1332 în Directorium ad passagium faciendum (de un călugăr francez a cărui identitate este incertă): licet Albanenses aliam omnino linguam a latina habeant et diversam, tamen litteram latinam habent in uso et in omnibus suis libris ‘Albanezii au o limbă diferită de latină, deși folosesc litere latine în cărțile lor (rețineți că acest lucru ar putea spune că albanezii tocmai au scris în latină).cea mai veche albaneză atestată fără echivoc este o singură linie încorporată într-un document Latin din 1462. Este într-o scrisoare de la Pal Eng Okticlli, un episcop și asociat al SK Unktivnderbeu, și este o traducere a unei formule de botez (formula E pag unktivzimit) în GEG albaneză:

în secolul următor atestate albanez „texte” sunt de dimensiuni similare, inclusiv o singură linie într-o latină juca din 1483 și o scurtă listă de cuvinte albaneze din 1496.

primul text mai mare este Meshari i Gjon Buzukut ‘Misalul lui Gjon Buzuku’, scris în 1555 (vezi Lecția 5). Din nou, la fel ca atestările anterioare ale albanezei, ‘Misalul’ lui Buzuku este scris în Geg. Cea mai mare parte a documentației timpurii a albanezilor se află în Geg, deoarece acea zonă a fost mai dificilă pentru otomani să supună (și, în consecință, să descurajeze utilizarea albanezilor). Cea mai veche atestare a Tosk Albanian este E mbsuame e krështerë ‘doctrina Creștină’ de Lekë Matrënga din 1592, scris în Hora e Arbëreshëvet, o Arbëresh decontare în nord-estul Siciliei.

structura albaneză

unele caracteristici generale ale limbii albaneze:

• albaneză prezintă un sistem de inflexiune nominală destul de complex. Albanezul are un sistem de trei sexe (Masculin, Feminin, Neutru), deși statutul exact al genului neutru este contestat. Cinci cazuri rămân din Proto-Indo-European: nominativ, acuzativ, dativ, genitiv și ablativ, deși dativul și genitivul sunt identice morfologic. În plus față de inflexiune pentru caz și număr, substantivele albaneze se flexează și pentru definitivitate. Așa cum se vede și în alte câteva limbi din Balcani (de exemplu, română, macedoneană, bulgară), albaneza are un articol hotărât postposed, de ex., zog ‘pasăre’, zog-u’pasărea’
• sistemul verb este foarte populat cu forme analitice. Aceasta include mai multe timpuri compuse din trecut (de exemplu, kam lexuar ‘am citit’), timpul viitor (de exemplu, do t lexoj ‘voi citi’), progresivul prezent (de exemplu, po lexoj ‘citesc’), pasivul trecut (de exemplu, u lexua ‘a fost citit’), printre altele. În plus, albaneza are, de asemenea, un inventar substanțial de forme verbale sintetice, unele familiare (de exemplu, prezent, imperfect, trecut definit, optativ etc.), și unele care sunt mai puțin familiare cursanților Indo-europeni (de ex., starea de spirit admirativă, vezi Lecția 5).
• una dintre cele mai vizibile trăsături ale albanezei este numărul mare de „cuvinte mici” care există. Nu este faptul că există un inventar imens de diferite „cuvinte mici” în albaneză; mai degrabă există multe cazuri în care cuvintele care au aceeași formă se găsesc în funcții diferite. Unele dintre aceste cuvinte mici includ: articolul atributiv (sau așa cum îl numim, nyje), care poate lua patru forme diferite în funcție de o varietate de factori și este necesar cu majoritatea adjectivelor, unele substantive și toate instanțele substantivelor în cazul genitiv (este ceea ce distinge genitivul de dativ); subordonatori; pronume slabe; etc. Acest lucru devine adesea un pic dificil, deoarece, de exemplu, T-ul poate fi un articol atributiv, un clitic pronominal și un subordonator.

variația în albaneză

dialecte

dialectele albaneze sunt în mod tradițional împărțite în două grupuri: Dialecte Geg în nord și dialecte Tosk în sud. Linia de divizare este considerată în mod tradițional a fi râul Shkumbin, care rulează Est-Vest, deși Albania centrală (la aproximativ paralela 41 Nord). Dialectele vorbite în Kosovo și Macedonia sunt dialecte Geg, în timp ce cele vorbite în nord-vestul Greciei sunt dialecte Tosk. În timp ce sunt din punct de vedere tehnic Tosk dialecte, Arvanitika (vorbit în Grecia, istoric în Attica și Beotia) și ARB Otrivresh (vorbit în sudul Italiei și Sicilia) sunt, de asemenea, adesea considerate dialecte albaneze majore; aceste dialecte au fost aduse în aceste zone după cucerirea otomană a Balcanilor de Vest la sfârșitul secolului al 15-lea, și sunt menținute până în prezent.

diferențe majore între GEG și Tosk

variație fonologică:

• Geg are vocale nazale, în timp ce Tosk nu are, de exemplu, GEG xvsht vs. Aproape toate dialectele Tosk nu au distincții de lungime vocală, de exemplu, dhe ‘pământ’, ‘și’.
• dialectele Tosk au suferit o schimbare prin care intervocalic n a devenit r. Nici o astfel de modificare nu a avut loc în Geg, de exemplu, GEG Shqipnia vs.Tosk Shqip Otrivtria ‘Albania’, GEG gjarp_irctivn vs. Tosk gjarp_irctivr ‘șarpe’.

variație morfosintactică:

• Tosk future tense se formează cu markerul do urmat de o formă conjugată prezent subjunctivă a verbului (de exemplu, do t inktiv shkoj ‘I will go’), în timp ce GEG future tense este format dintr-o formă conjugată a verbului ‘have’ urmată de un infinitiv (de exemplu, kam me shkue ‘I will go’).Tosk nu are infinitivele cu totul (similar cu alte câteva limbi din Balcani), asaphile GEG menține infinitivul (compus din mine plus participiul trecut).
• în Tosk, majoritatea verbelor au un participiu trecut în-r (de exemplu, Dormind ‘adormit’, zâmbind’ râs’, cerând’solicitat’). În luna mai, Niciun verb nu are acest sfârșit.g. (râsete) (râsete).

standard albanez

aproape toate centrele istorice ale culturii albaneze (Durres, Tirana, Shkodra, Prishtina, Tetovo, etc.) sunt situate în mod direct pe teritoriul vorbitor de Geg. Cu toate acestea, albanezul Standard se bazează predominant pe Tosk. Promovarea unui soi bazat pe Tosk ca standard este de fapt destul de recentă și probabil are mult de-a face cu faptul că Enver Hoxha, dictatorul Albaniei din anii 1940 până în anii 1980, a fost din Gjirokast Unkticr (în sudul Albaniei) și, prin urmare, a fost un vorbitor nativ al unui soi Tosk. Chiar dacă sunt localizate predominant în zonele vorbitoare de Geg, soiul standard utilizat în Kosovo și Macedonia este același utilizat în Albania (adică se bazează pe Tosk).

albaneza Standard, deși se bazează predominant pe Tosk, are și unele caracteristici Geg. De exemplu, albanez standard 1 persoană singular prezent verb final-j este o caracteristică Geg; majoritatea dialectelor Tosk, pe de altă parte, au sfârșitul-nj.

contact lingvistic

ca și în cazul celorlalte limbi din Balcani, dezvoltarea limbii albaneze a fost afectată drastic de contactul cu vorbitorii altor limbi.

împrumuturi lexicale

în timp ce rapoartele despre peste 90% din lexiconul albanez fiind compus din cuvinte străine sunt cu siguranță supraevaluate, împrumuturile lexicale au avut un efect enorm asupra albanezilor. Există mai multe straturi de împrumuturi lexicale.

• influența greacă timpurie: limitată la un grup mic de împrumuturi, de exemplu, Makhana greacă veche> Mok unktifr oktiftf ‘piatră de Moară’, lakhana> laktifr ‘varză’.
• influența Latină: influența latinei asupra lexicului albanez este vastă, de ex., Latină lex> ligj ‘lege’, amicus> mik ‘prieten’, aurum> ar ‘aur’. Albaneza prezintă, de asemenea, o serie de calci din latină, de exemplu, decem-brius > dhjet-sau”decembrie”, manu-scriptus > dor de „manuscris” -shkrim.
• influență slavă sudică: există, de asemenea, un număr substanțial de cuvinte împrumutate de la slava sudică, de exemplu, nevolja slavă > Alb. nevoji ‘need’; gotov > Alb. gata gata.
• influența greacă modernă: În timp ce influența greacă veche asupra Albaniei este minimă, influența din greaca modernă a fost mult mai mare, de exemplu, greacă kyverno > qeveris”pentru a guverna”, krevati > krevet „pat”, staphida > stafidhe „stafide”, precum și Pan-Balcanice ‘mod necerimonios de adresare’ bre, mai mult (împreună cu mai multe forme alternative, inițial din greacă mai mult).
• influența turcă: deoarece Albania a fost sub dominația otomană de peste 400 de ani, există un element turc puternic în lexiconul albanez, e.g, turcă haydi > hajde ‘c’ mon!; să mergem!”, pencere > penxhere „fereastră”; împreună cu o gamă largă de vocabular culinar (de exemplu, pat oktolllxhan „vinete”; oktsorb oktsup „supă”; byrek „patiserie delicioasă cu o varietate de umpluturi”).
• influența italiană și engleză: în ultimul secol, cele două influențe majore asupra lexicului albanez au fost italiana și engleza, de exemplu, Italiana bagno> Banj”baie”, tavolino> Alb. tavolin ‘masă’; Engleză jogging> Alb xhoging, pentru a încărca> Alb. o sută de secunde.

Sprachbundul Balcanic

ca parte a Sprachbundului Balcanic, albaneza împărtășește o serie de caracteristici cu celelalte limbi din Balcani (de exemplu, greacă, bulgară, macedoneană, română, turcă, Romani etc.). Următoarele sunt câteva dintre caracteristicile Balcanice mai notabile ale albanezului:

• albanezul are un articol hotărât postposed, de exemplu, qen ‘dog’, qen-I ‘the dog’. Acest lucru este văzut și în romantismul balcanic și în slavicul Balcanic (de exemplu, Mac. Kuche ‘câine’, kuche – la ‘câine’). În timp ce multe dintre caracteristicile Sprachbundului Balcanic sunt considerate a fi în cele din urmă originare din greacă, s-a propus că albaneza este sursa acestei trăsături particulare (deși este dificil de spus, deoarece primele atestări ale Albaniei datează doar de 500 de ani).
• în timp ce are o formațiune mai recentă care îndeplinește unele dintre rolurile infinitivului în alte limbi, Tosk (cum ar fi greaca, macedoneana etc.) a pierdut infinitivul din etapele anterioare ale limbii. Se menține în Geg (vezi Lecția 4 pentru o discuție despre infinitivul Geg).
• Tosk future tense este o formațiune analitică compusă dintr-o particulă invariantă de la verb pentru ‘want’ urmată de o formă subjunctivă prezentă a verbului (de exemplu, do t inqq pi ‘I will drink’, unde do este de la verbul Dua ‘want’). Majoritatea celorlalte limbi balcanice au același tipar (de exemplu, Grk. tha pino, Mac. k ‘ e pijam, unde tha și k ‘E sunt particule invariante din verbele grecești și macedonene care înseamnă’ vreau’, respectiv).
• albaneza are dispoziția admirativă, care este folosită, printre altele, pentru a exprima șoc sau surpriză (vezi Lecția 5). Acest lucru se vede și în turcă, bulgară și macedoneană.

alfabetul albanez& pronunție

alfabetul albanez

primele texte au fost scrise în diferite forme ale alfabetului Latin, cu caractere suplimentare împrumutate din alfabetul grecesc (precum și unele caractere suplimentare de alte origini). Până la sfârșitul secolului al 19-lea, script-ul folosit pentru a scrie albaneză pare să fi fost dependentă de religia scribului: Latină pentru catolici, greacă pentru creștinii ortodocși, și script Perso-arabă pentru musulmani. La sfârșitul secolului al 19-lea au existat diferite încercări de a crea un alfabet standardizat pentru albaneză; în 1908, alfabetul modern albanez a fost codificat la Congresul de la Manastir.

alfabetul albanez modern este format din 36 de Litere, dintre care mai multe sunt digrafe.

după cum sa discutat pe scurt mai sus, GEG are vocale nazalizate. Convenția normală este de a scrie aceste vocale cu un accent circumflex. Toate celelalte probleme cu alfabetul sunt discutate în lecțiile relevante.

pronunția vocală

standard albanez, precum și cele mai multe dialecte Tosk, are un sistem de șapte vocale:

În Standard albanez (precum și în cele mai multe Geg dialecte), vocala ë este de obicei nu se pronunță în poziție finală (de exemplu, nëntë „nouă” este pronunțat nënt), cu excepția cazului în cuvinte monosilabice (de ex, një „unu”, që „că”, etc.). Acest sunet este, de asemenea, în mod obișnuit elidat în alte silabe neaccentuate. În unele dialecte (în principal Tosk), această vocală este pe deplin pronunțată.

în timp ce albaneza Standard are un sistem relativ simplu de șapte vocale, majoritatea soiurilor Geg au un set mult mai complex de vocale. Oricare dintre vocalele de mai sus, cu excepția celor de la hectolix, poate fi nazalizată. În plus, Geg are o lungime vocală distinctă, astfel încât oricare dintre vocale (cu excepția, din nou, a celui de-al treilea) poate fi lungă sau scurtă. Camaj (1984) susține, de asemenea, că unele soiuri Geg au o distincție între vocale nazale scurte și vocale nazale lungi.

pronunția consoanelor

în ceea ce privește consoanele, deși majoritatea corespondențelor litere-sunet vor fi familiare, există câteva excepții: