(44) Voi sunteți de la Tatăl vostru diavolul.– „Ye” este emfatic. „Voi care ați pretins pe Avraam și pe Dumnezeu ca Tatăl vostru. Voi sunteți din Tatăl, dar acel tată este diavolul.”Pronumele posesiv (al tău) nu este exprimat în greacă, iar forma propoziției este una care ar fi cerut-o dacă ar fi fost inclusă în sens. Tatăl la care s-a făcut referire în Ioan 8:38; Ioan 8:41 este acum cu siguranță numit. Relația dintre tată și fiu este menținută, dar tatăl gândurilor și faptelor celor cărora le vorbește nu a fost Dumnezeu, nu Avraam, ci diavolul.și poftele tatălui tău vei face.– Mai bine, vrei să faci, vrei să faci. Verbul nu este un auxiliar, așa cum pare a fi în versiunea noastră, ci exprimă determinarea voinței. (Comp. Note despre Ioan 5:40; Ioan 7: 17.)

a fost un criminal de la început.– Comp. Înțelepciunea lui Solomon 2: 23-24, „căci Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie nemuritor și l-a făcut o imagine a veșniciei sale. Cu toate acestea, prin invidia diavolului a venit moartea în lume, și cei care țin de partea lui o găsesc. Pavel,” printr-un singur om a intrat păcatul în lume și moartea prin păcat ” (Romani 5:12). Căderea a fost uciderea rasei umane; și se referă la aceasta, despre care fratricidul din prima familie a fost un rezultat semnal, că Ispititorul este numit ucigaș de la început (Vezi nota din Ioan 1:1). „Cain a fost unul dintre cei răi, și a ucis pe fratele său.”(Comp. Note despre 1 Ioan 3: 8-12, unde gândul este extins.) Referirea la ucigaș este sugerată aici de faptul că evreii căutau să-l omoare pe Domnul nostru (Ioan 8:40). Ei sunt fideli naturii pe care tatăl lor a avut-o de la început.

și nu sălășlui în adevăr, pentru că nu există adevăr în el.– Mai bine, și nu stă în adevăr, pentru că nu există adevăr în el. Cuvântul nu este ceea ce am avut înainte în sensul de „a rămâne” (Vezi nota din Ioan 5:38), iar timpul verbului este prezent în sens. Cuvintele nu se referă la căderea diavolului, care este aici implicită, dar nu declarată, ci la caracterul său constant. El nu are loc în sfera adevărului; nu este regiunea acțiunii sale și a vieții sale exterioare; iar rezultatul este că nu există adevăr în sfera gândirii sale și a vieții sale interioare. Dacă ar fi fost adevărat, ar fi venit să stea în lumina și viața adevărului.

când vorbește o minciună, vorbește despre a lui.– Aceasta este în contrast cu lucrarea lui Hristos (Ioan 8:28; Ioan 8:40) și cu lucrarea Duhului Sfânt (notă despre Ioan 16:13. Duhul Sfânt nu va vorbi despre el însuși; el a venit să spună adevărul pe care l-a auzit de la Dumnezeu. Diavolul spune o minciună (comp. Geneza 3), iar aceasta este a lui (Vezi nota din Matei 12:35).căci el este un mincinos și tatăl lui.– Mai bine, și tatăl mincinosului. Acesta este probabil sensul grecului și poate fi exprimat doar în limba engleză prin repetarea substanței. Versetul se termină pe măsură ce începe, printr-o referire la evreii cărora li se adresează. Ei erau de natura celui ai cărui copii spirituali erau. Gândurile ucigătoare din inimile lor și lipsa lor de receptivitate a adevărului indicau clar cine era tatăl lor.

cititorul cu greu va trebui, probabil, să fie avertizat împotriva vechii redări eretice a primei și ultimei clauze a acestui verset, prin „voi sunteți din Tatăl diavolului . . . căci el este un mincinos, și, de asemenea, tatăl său.”Cu toate acestea, deoarece această viziune a fost reînviată în unele părți ale zilelor noastre, un cuvânt de reamintire că nu este mai puțin opus contextului și învățăturii acestei Evanghelii decât este întregului tenor al adevărului biblic și al teologiei raționale, nu poate fi deplasat. Despre personalitatea diavolului, care, dacă cuvintele simple au vreun sens, este implicată aici în cuvintele lui Hristos, vezi note despre Matei 4.

versetul 44. – Voi sunteți din Tatăl care este diavolul. În acest fel, cea mai mare parte a celor mai buni comentatori traduc această clauză dificilă, Hilgenfeld, Volkmar și Davidson traduc: „tu ești din Tatăl diavolului”; și sugerează că aici evanghelistul trădează feroce antagonism Gnostic (Ofit) față de evrei și adoptă punctul de vedere că Dumnezeul Vechiului Testament, „Creatorul”, a fost tatăl șarpelui. Acest lucru este cu siguranță de nesuportat. Creatorul tuturor lucrurilor, în prolog, nu este altul decât tatăl care acționează prin Logos. În capitolele al treilea, al patrulea și al cincilea, cele mai mari onoruri sunt atribuite Dumnezeului poporului evreu și nu cel mai mic indiciu dat de o astfel de divergență radicală din punctul de vedere al iudaismului. Chiar în acest pasaj se vorbește despre tatăl Iudeilor credincioși cu profundă reverență. „Gnosticul secolului al II-lea” trebuie să-și fi ascuns atât de inteligent sentimentele și să-și fi respins poziția atât de des, încât este inexcusabil de inept ca el să-și fi arătat piciorul despicat cu această ocazie. Thoma ignoră conjectura sălbatică a lui Hilgenfeld. Domnul nostru nu se ocupa de filiația diavolului, ci de filiația morală și religioasă a acelor evrei care manifestau cel mai amar antagonism față de el însuși și complotau distrugerea lui. Pentru ei să pretindă rudenie spirituală și sentiment copilăresc față de tatăl a cărui natură sfântă și a cărui dragoste față de ei le-a dezvăluit, a fost o contradicție ciudată în termeni. Domnul nostru a respins-o în acest limbaj teribil. El a pieptănat sugestiile seducătoare ale diavolului și, când le-a văzut și le-a auzit repetate și prezentate ca propuneri Divine, le-a dat adevăratul lor nume. „Declari cea mai slabă simpatie față de alți zei; respecți bara sinistru pe blazonul tău; spui că atât religios, cât și istoric, nu te – ai născut din vreo curvie-nu există nicio pată în poziția ta teologică; dar îți spun clar că ești din, manifesti însăși esența și substanța tatălui care este dușmanul principal al lui Dumnezeu și al omului. Fraza este în perfectă concordanță cu multe fraze sinoptice (Matei 13:38; Matei 23:15; cf. Limba lui Ioan Botezătorul, Matei 3: 7). Și poftele tatălui tău-cele ale minciunii și ale uciderii, minciunii și măcelului, fiind vârful și căpetenia tuturor Patimilor sale rele-voi sunteți dispuși, dornici să faceți. El a creat aceste pofte în tine. Paternitatea pasiunilor tale mânioase, incapacitatea ta de a vedea și de a accepta cuvântul meu, sunt explicate la fel. Nu mai există mustrare teribilă în întreaga busolă a revelației. Ucenicul pe care Isus l-a iubit, păstrând aceste cuvinte, arată foarte hotărât că el a fost un „fiu al tunetului” și cheamă foc din cer (chiar o furtună) care a coborât de atunci asupra capetelor acestor și a tuturor celorlalți antagoniști amari ai Fiului Omului. El a fost un criminal (literalmente, un ucigaș) de la început. Aceasta s-a referit adesea la spiritul care l-a animat pe Cain în măcelul fratelui său Abel. Există o oarecare confirmare a unei astfel de referințe în 1 Ioan 3:12, „Cain a fost egal cu cel rău și a ucis pe fratele său;”și în limba din 1 Ioan 3:15, „cine urăște pe fratele său este un ucigaș.”(Deci Lucke, Reuss, de Wette și alții.) Dar narațiunea morții lui Abel nu face nicio referire la Agenția diavolului, ci mai degrabă indică faptul că păcatul lui Cain a luat naștere prin faptul că el a fost născut după chipul lui Adam căzut. O mai bună interpretare și referință a cuvintelor poate fi văzută în 1 Ioan 3:8, „Cel care face păcatul este de la diavol (INQ), căci diavolul păcătuiește de la început (inq).”Și păcatul a intrat în lume prin seducția și declarațiile false ale diavolului, prin care primul om a fost ucis cu adevărat, natura sa morală a fost ucisă în mod direct. Harul nu a fost exclus, dar Adam a murit. În ziua în care a mâncat din pomul interzis, omul a murit cu siguranță și în sensul cel mai profund. „Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi nemuritor și l-a făcut să fie o imagine a veșniciei sale. Cu toate acestea, prin invidia diavolului a venit moartea în lume; și cei care țin de partea ei o găsesc” (Wisd. 2: 23, 24; Apocalipsa 12:9); „păcatul a intrat în lume și moartea prin păcat” (Romani 5:12). Lucrarea de distrugere de la începutul omenirii pe pământ nu a fost niciodată epuizată. În înclinație ucigașă, în cuvinte și căi mincinoase și seducătoare, copiii mâniei își arată mereu originea. La această afirmație, Domnul nostru a adăugat ceea ce mulți au considerat a fi o revelație distinctă a căderii lui Satan însuși din condiția corectitudinii (cf. Iuda 1: 6; 2 Petru 2: 4). El nu stă în picioare; nu continuă – în adevăr (în Perfect este o lectură mai bună și cere această traducere; interpretarea Vulgatei, stetit, favorizată de Augustin, și implicând o referire la căderea diavolului, ar fi necesitat un număr total, mai mare). Isus (lid, prin urmare, nu afirmă în mod explicit nimic cu referire la actul revoltei originale a diavolului, ci a declarat că diavolul nu are loc în adevăr; el rezistă neliniștit, aruncând o strălucire de falsitate fără speranță și periculoasă în jurul a tot ceea ce atinge. Schaff sugerează, pe bună dreptate, că combinația acestei afirmații cu cea a prologului (Ioan 1:3) presupune căderea acestui spirit puternic și Ucigaș dintr-o condiție anterioară de corectitudine, iar dictonul Domnului nostru nu ar fi trebuit niciodată să fie acuzat de admiterea unui principiu etern al răului. Căderea îngerilor pierduți nu este explicită. Pentru că nu există adevăr în el. Absența articolului înainte de” adevăr ” arată că în clauza anterioară se înțelege adevărul obiectiv, că se face referire la realitatea lucrurilor așa cum este cunoscută de el. Adevărul era acea regiune sau sferă de acțiune în care el a ales să nu stea și, de fapt, nu stă și nu își găsește loc. Prin” adevăr „se înțelege adevărul subiectiv sau” veridicitatea”, spiritul care respinge falsitatea în toate formele și manifestările sale. Nu există consecvență cu el însuși, nici armonie interioară cu realitatea. Acest lucru este dat ca motiv pentru care diavolul nu stă în adevăr. Ori de câte ori rostește o minciună, el vorbește din resursele sale proprii – din ceea ce este în întregime al său, dezvăluind profunzimea naturii sale fără adevăr, fără iubire, fatală, fără Dumnezeu. Schaff citează din Faustul lui Gothe relatarea pe care Mefistofele o dă despre propria sa ființă. Iată-l în traducerea lui Kegan Paul –

„eu sunt Duhul, care da neagă!și pe bună dreptate; căci totul este bun doar pentru a pieri; deci, mai bine dacă nimic nu ar fi fost, și, prin urmare, tot ceea ce numiți păcat ruină, ceea ce este cu răul plin este adevăratul meu element al vieții.”Gothe și-a exprimat exact centimetrul prin „elementul mein eigentliches.”Pentru că el este un mincinos și tatăl mincinosului. Această traducere face ca articolul de la XV să se refere la cel de-al doilea, care este cel mai natural antecedent (deci Bengel, Meyer, Lange, Godet, etc.), în ciuda dificultății construcției. Acest limbaj afirmă nu numai dovada veche pe care istoria o dă despre falsitatea acestei personalități teribile, ci declară că el exercită o paternitate rea în viața fiecărui mincinos. „Puiet de vipere” este o frază folosită de Ioan Botezătorul și Hristos însuși atunci când se adresează Fariseilor. Imaginea bine cunoscută a primei promisiuni, „voi pune dușmănie între sămânța ei și sămânța ta” etc., sugerează același gând. Există o semnificație îngrozitoare în această putere a diavolului de a semăna sămânța sa mortală în viața umană și de a produce astfel, pe pământul naturii umane, „copii ai celui rău” (cf. Limbajul lui Pavel, Fapte 13: 10, adresat lui Elymas, „fiul diavolului”). O altă traducere face ca articolul de la articolul de la articolul de la articolul: El este un mincinos și tatăl falsității sau al acesteia( versiune revizuită); desenând astfel un rezumat din concretulextract, sau eventual referindu – se la primul el care a ucis viața spirituală a oamenilor-la „nu veți muri cu siguranță” din Geneza 3:4. Este împotriva acestui punct de vedere că Domnul nostru se ocupă aici mai degrabă de persoane decât de abstracții. Westcott și Moulton și versiunea revizuită în marjă au dat o nedefinire subiectului verbului echivalent și traduc: „oricând cineva vorbește o minciună, vorbește de-al său; căci și tatăl său este un mincinos;”ideea fiind că moștenirea rea de la tatăl minciunii a făcut chiar falsitatea elementul esențial, propriul mincinosului. Totuși, acest lucru pare să implice un gând foarte complicat. În cazul în care se vorbește în mod strict, se contrazice ideea că particularitățile mincinosului sunt rezultatul moștenirii. Și mai puțin satisfăcătoare este strădania zadarnică a gnosticilor, care au găsit aici o a doua referire la tatăl diavolului. Ei au descoperit în unele versiuni italice, și în utilizarea unora dintre tați, în loc de, și așa a luat-o să însemne, „el este un mincinos, ca și tatăl său.”Higenfeld și Volkmar s-au atașat și de acest text și astfel au găsit dovezi suplimentare ale ereziei gnostice (Ofite) în Evanghelie. Riggenbach și Godet au remarcat că, dacă s-ar vorbi despre tatăl Diavolului în clauza anterioară, „tatăl său” ar însemna „tatăl tatălui diavolului”! Am văzut deja cât de neîntemeiată este o astfel de acuzație împotriva Evangheliei și cum o astfel de redare ar arunca întregul context în confuzie. Dacă acceptăm prima traducere, descoperim că Domnul nostru anunță o doctrină referitoare la diavol și transmite mai multe informații decât pot fi obținute din orice altă sursă. Aceasta nu este o simplă acomodare la conștiința unui demoniac sau la prejudecățile evreilor, așa cum unii au interpretat limbajul lui Hristos în Evangheliile sinoptice, ci este o învățătură dogmatică distinctă despre personalitatea, caracterul și metoda diavolului.

Comentarii paralele …

tu
(hymeis)
pronume personal / posesiv – nominativ persoana a 2-a plural
Strong ‘ s Greek 4771: tu. Pronumele persoanei a doua persoană singular; tu.verb-prezent indicativ Activ-persoana a 2-a plural Strong ‘ s Greek 1510: eu sunt, exist. Prima persoană singular prezent indicativ; o formă prelungită a unui verb primar și defect; eu exist.articolul-genitiv masculin singular Strong ‘ s Greek 3588: the, articolul hotărât. Acest lucru se datorează faptului că, în cazul în care nu există nici un motiv pentru a face acest lucru, este necesar să se ia în considerare.substantiv-genitiv masculin singular Strong ‘ s Greek 3962: Tată, Tată (Ceresc), strămoș, Bătrân, senior. Aparent un cuvânt primar; un’tată’.articolul – genitiv masculin singular Strong ‘ s Greek 3588: the, articolul hotărât. Acest lucru se datorează faptului că, în cazul în care nu există nici un motiv pentru a face acest lucru, este necesar să se ia în considerare.
diavol,
(diabolou)
adjectiv – genitiv masculin singular
strong Greacă 1228: de la diaballo; un traducer; special, Satana.
și
(Kai)
conjuncție
Strong Greacă 2532: și, chiar, de asemenea, și anume. verb-prezent indicativ activ – persoana a 2 – a plural Strong ‘ s Greek 2309: a voi, a dori, a dori, a fi dispus, a intenționa, a proiecta.
pentru a efectua
(poiein)
verb – prezent infinitiv activ
strong greacă 4160: (a) eu fac, fabricarea, construi, (b) eu fac, act, cauza. Aparent o formă prelungită a unui primar învechit; a face sau a face.substantiv-genitiv masculin singular Strong ‘ s Greek 3962: Tată, Tată (Ceresc), strămoș, Bătrân, senior. Aparent un cuvânt primar; un’tată’.
dorințe.substantiv-acuzativ feminin plural Strong ‘ s Greek 1939: dorință, dorință pentru, dorință excesivă, poftă. Din epitumeo; un dor.
el
(ekeinos)
pronume demonstrativ – nominativ masculin singular
strong Greacă 1565: că, că unul acolo, acolo. Din ekei; acel lucru (neutru)); adesea intensificat de articolul prefixat.verb – imperfect indicativ Activ – persoana a 3-a singular Strong ‘ s Greek 1510: eu sunt, exist. Prima persoană singular prezent indicativ; o formă prelungită a unui verb primar și defect; eu exist.
un criminal
un criminal
(anthr unixtpoktonos)
substantiv – nominativ masculin singular
Strong ‘ s Greek 443: un criminal, om-Ucigaș. De la anthropos și kteino; un ucigaș.
De La
(AP’)
prepoziția
Strong’s Greek 575: de la, departe de. O particulă primară; ‘oprit’, adică. Departe, în diferite sensuri.
început,
(Arch)
substantiv – genitiv feminin singular

Strong ‘ s Greek 746: de la archomai; un început, sau șef.
refuzând
(Ouk)
adverb
Strong ‘ s Greek 3756: nu, nu. De asemenea, ouk, și un cuvânt primar; adverbul negativ absolut; nu sau nu.verb-imperfect indicativ activ – persoana a 3-a singular Strong ‘ s Greek 4739: a sta ferm, a sta ferm, a persevera. Din timpul perfect al lui histemi; a fi staționar, adică a persevera.articolul – Dativ feminin singular Strong ‘ s Greek 3588: The, articolul hotărât. Acest lucru se datorează faptului că, în cazul în care nu există nici un motiv pentru a face acest lucru, este necesar să se ia în considerare.
adevăr,
inkt (al inktheia)
substantiv – dativ feminin singular
Strong ‘ s Greek 225: from alethes; truth.
pentru că
(hoti)
conjuncție
Strong Greacă 3754: neutru de hostis ca conjuncție; demonstrativ, ca; cauzal, pentru că.
există
(Estin)
verb-prezent indicativ Activ – persoana a 3-a singular
Strong ‘ s Greek 1510: Sunt, exist. Prima persoană singular prezent indicativ; o formă prelungită a unui verb primar și defect; eu exist.
Nu
(Ouk)
adverb
Strong Greacă 3756: nu, nu. De asemenea, ouk, și un cuvânt primar; adverbul negativ absolut; nu sau nu.
adevăr
inktheia (al inktheia)
substantiv – nominativ feminin singular
Strong ‘ s Greek 225: from alethes; truth.
În
(en)
preposition
Strong ‘ s Greek 1722: in, on, among. O prepoziție primară care denotă poziția și instrumentalitatea, adică o relație de odihnă; ‘in,’ at, on, by, etc.
el.
(aut)
pronume personal / posesiv – Dativ masculin persoana a 3-a singular
Strong ‘ s Greek 846: el, ea, ea, ei, ei, la fel. Din particula au; pronumele reflexiv sine, folosit a treia persoană și a celorlalte persoane.
când
(Hotan)
conjuncție
strong greacă 3752: când, ori de câte ori. De la hote și an; ori de câte ori; de asemenea, cauzativ în măsura în care.verb-prezent subjunctiv Activ-persoana a 3-a singular Strong ‘ s Greek 2980: o formă prelungită a unui verb altfel învechit; a vorbi, adică a rosti cuvinte.verb-prezent indicativ Activ-persoana a 3-a singular Strong ‘ s Greek 2980: o formă prelungită a unui verb altfel învechit; a vorbi, adică a rosti cuvinte.articolul – genitiv neutru plural Strong ‘ s Greek 3588: the, articolul definit. Acest lucru se datorează faptului că, în cazul în care nu există nici un motiv pentru a face acest lucru, este necesar să se ia în considerare.adjectiv-genitiv neutru plural Strong ‘ s Greek 2398: referitoare la sine, adică proprii; prin implicație, privat sau separat.
pentru că
(hoti)
conjuncție
Strong Greacă 3754: neutru de hostis ca conjuncție; demonstrativ, ca; cauzal, pentru că.verb-prezent indicativ Activ – persoana a 3-a singular Strong ‘ s Greek 1510: eu sunt, exist. Prima persoană singular prezent indicativ; o formă prelungită a unui verb primar și defect; eu exist.
un mincinos
(pseust)
substantiv – nominativ masculin singular
Strong ‘ s Greek 5583: un mincinos, înșelător. Din pseudomai; un falsificator.
și
(Kai)
conjuncție
Strong Greacă 2532: Și, chiar, de asemenea, și anume. articolul – nominativ masculin Singular Strong ‘ s Greek 3588: the, articolul hotărât. Acest lucru se datorează faptului că, în cazul în care nu există nici un motiv pentru a face acest lucru, este necesar să se ia în considerare.noun – nominativ masculin singular Strong ‘ s Greek 3962: Tată, Tată (Ceresc), strămoș, Bătrân, Senior. Aparent un cuvânt primar; un’tată’.
din .
pronume personal / posesiv-neutru genitiv persoana a 3-a singular
Strong ‘ s Greek 846: el, ea, ea, ei, ei, la fel. Din particula au; pronumele reflexiv sine, folosit a treia persoană și a celorlalte persoane.

Abode început aparțin transporta copii dorința dorește diavolul rău firma tatălui dă mai întâi limba exploatație minciună criminal nativă plăcere natura vorbește vorbește Stand Taker acestuia adevărul rostește adevărat. Vrei ori de câte ori

Abode început aparțin transporta copii dorința dorește diavolul rău firma tatălui dă mai întâi limba exploatație Lie criminal natura nativă plăcere vorbește vorbește Stand Taker acestuia adevărul rostește adevărat. Vreau ori de câte ori

Ioan 8:44 NIV
Ioan 8:44 NLT
Ioan 8:44 ESV
Ioan 8:44 NASB
Ioan 8: 44 KJV
Ioan 8:44 BibleApps.com
Ioan 8: 44 Biblia Paralela
Ioan 8: 44 Biblia chineză
Ioan 8: 44 Biblia franceză
Ioan 8: 44 Citate Clyx
nt Evanghelii: Ioan 8: 44 sunteți de tatăl tău diavolul (Jhn Jo Jn)