antibioticele polienice, inclusiv amfotericina, Nistatina, pimaricina și tetramicina, sunt agenți antifungici importanți. Creșterea producției de poliene și generarea analogilor lor îmbunătățiți pe baza ingineriei căii biosintetice a stârnit o îngrijorare largă în cercetările de aplicare. Aici, tetramicina și Nistatina, ambele având în comun majoritatea precursorilor acil-CoA, sunt produse de Streptomyces hygrospinosus var. beijingensis CGMCC 4.1123. Astfel, malonil-CoA intracelular se dovedește a fi insuficient pentru extensia pkss (poliketide sintaze) a tetramicinei prin analiză cantitativă în această tulpină de tip sălbatic. Pentru a ocoli această problemă și a crește titrul de tetramicină, clusterul de gene biosintetice concurente acil-CoA (BGC) al nistatinei a fost perturbat, iar genele biosintetice ale malonil-CoA din S. coelicolor M145 au fost integrate și supraexprimate în tulpina mutantă NYS-disruption (SY02). Mai mult, pentru a acumula în mod specific tetramicina B din A, au fost introduse două copii ale tetrK și o copie a tetrF, rezultând creșterea titrului de fermentrare a tetramicinei B cu 122% până la 865 octocent 8 mg/L decât tipul sălbatic. În această tulpină optimizată, un nou derivat de tetramicină, 12-decarboxi-12-metil tetramicină B, a fost generat cu un titru de 371 de 26 mg/l, prin inactivarea unei gene monooxigenază P450 tetrG. Comparativ cu tetramicina B, noul compus a prezentat o activitate antifungică mai mare împotriva Saccharomyces cerevisiae și Rhodotorula glutinis, dar toxicitate hemolitică mai mică la eritrocite. Această cercetare a oferit un bun exemplu de utilizare a strategiilor de inginerie biosintetică pentru îmbunătățirea titrului de fermentare a polienei și dezvoltarea derivaților pentru aplicații medicinale.