Statele Unite ale Americii, și Majestatea Sa Regele Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, dorind să cimenteze buna înțelegere care subzistă fericit între ele, au numit, în acest scop, plenipotențiarii lor respectivi, adică: Președintele Statelor Unite, la rândul său, l-a numit pe Albert Gallatin, Trimisul lor Extraordinar și ministru plenipotențiar la curtea Franței; și Richard Rush, Trimisul lor Extraordinar și ministru plenipotențiar la Curtea Majestății Sale britanice: și Majestatea Sa l-a numit pe Onorabilul drept Frederick John Robinson, Trezorier al Marinei Majestății Sale și președinte al Comitetului Consiliului Privat pentru Comerț și plantații; și Henry Goulburn Esquire, unul dintre secretarii de Stat: Care, după ce și-au schimbat competențele depline respective, s-au dovedit a fi în formă adecvată și adecvată, au convenit și au încheiat următoarele articole.

articolul I.

întrucât au apărut diferențe în ceea ce privește libertatea pretinsă de Statele Unite pentru locuitorii acestora, de a lua, usca și vindeca pești pe anumite coaste, golfuri, porturi și pârâuri ale stăpânirilor Majestății Sale britanice în America, este convenit între Înaltele Părți Contractante că locuitorii Statelor Unite menționate vor avea pentru totdeauna, în comun cu supușii Majestății Sale Britanice, libertatea de a lua pești de orice fel pe acea parte a coastei sudice a Newfoundlandului care se întinde de la Cape Ray până la Insulele Rameau, pe Coasta De Vest și coasta de nord a Newfoundland, de la capul Ray menționat până la Insulele Quirpon de pe țărmurile Insulelor Magdalen și, de asemenea, pe coaste, golfuri, porturi și pârâuri de la Muntele Joly pe coasta de Sud a Labradorului, până la și prin străzile Belleisle și de acolo spre nord-vest pe termen nelimitat de-a lungul coastei, fără a aduce atingere cu toate acestea, oricăruia dintre drepturile exclusive: și că pescarii americani vor avea, de asemenea, libertatea de a usca și vindeca peștii în oricare dintre golfurile, porturile și pârâurile neliniștite din partea de Sud a coastei Newfoundland descrise mai sus și a coastei Labradorului; dar, de îndată ce aceeași parte sau orice parte a acesteia va fi stabilită, nu va fi legal ca pescarii menționați să usuce sau să vindece peștii într-o parte atât de stabilită, fără acordul prealabil în acest scop cu locuitorii, proprietarii sau posesorii Pământului. Și Statele Unite renunță pentru totdeauna la orice libertate de care s-a bucurat până acum sau revendicată de locuitorii acestora, de a lua, usca sau vindeca pești pe sau la o distanță de trei mile marine de oricare dintre coastele, golfurile, pârâurile sau porturile stăpânirilor Majestății Sale Britanice din America care nu sunt incluse în limitele menționate mai sus; cu toate acestea, cu condiția ca pescarii americani să fie admiși să intre în astfel de golfuri sau porturi în scopul adăpostirii și reparării daunelor în acestea, al achiziționării de lemn și al obținerii apei și în niciun alt scop. Dar ei se vor afla sub restricțiile necesare pentru a împiedica captarea, uscarea sau vindecarea peștilor în ele sau în orice alt mod, indiferent de abuzarea privilegiilor care le sunt rezervate.

articolul II.

se convine ca o linie trasată din punctul cel mai nord-vestic al lacului pădurilor, de-a lungul paralelei patruzeci și nouă a latitudinii nordice sau, dacă punctul menționat nu se află în Paralela patruzeci și nouă a latitudinii nordice, atunci o linie trasată din punctul menționat spre nord sau spre sud, după caz, până când linia menționată va intersecta Paralela menționată a latitudinii nordice, iar din punctul unei astfel de intersecții spre vest de-a lungul și cu paralela menționată va fi linia de demarcație între teritoriile Statelor Unite și cele ale britanicilor săi maiestate, și că linia menționată va forma limita nordică a teritoriilor menționate ale Statelor Unite și limita sudică a teritoriilor Majestății Sale britanice, de la Lacul pădurilor până la Munții pietroși.

articolul III.

este convenit ca orice țară care poate fi revendicată de oricare dintre părți pe coasta de Nord-Vest a Americii, la vest de Munții pietroși, să fie liberă și deschisă, împreună cu porturile, golfurile și pârâurile sale, precum și navigația tuturor râurilor din aceeași țară, pentru o perioadă de zece ani de la data semnării prezentei Convenții, navelor, cetățenilor și supușilor celor două puteri: fiind bine înțeles, prezentul Acord nu trebuie interpretat în sensul prejudicierii oricărei pretenții pe care oricare dintre cele două înalte părți contractante o poate avea față de orice parte a țării menționate și nici nu va fi considerat că afectează pretențiile oricărei alte puteri sau State față de orice parte a țării menționate; singurul obiect al înaltelor părți contractante, în această privință, este de a preveni litigiile și diferențele dintre ele.

articolul IV.

toate prevederile Convenției „de a reglementa comerțul dintre teritoriile Statelor Unite și ale Majestății Sale Britanice” încheiate la Londra în a treia zi a lunii iulie a anului Domnului nostru o mie opt sute cincisprezece, cu excepția clauzei care limitează durata acesteia la patru ani, & cu excepția, de asemenea, în măsura în care același lucru a fost afectat de Declarația Majestății Sale cu privire la Insula Sfânta Elena, sunt termen de zece ani de la data semnării prezentului Convenția, în același mod, ca și cum toate prevederile convenției menționate ar fi fost recitate în mod special aici.

articolul V.

întrucât a fost convenit de primul articol al Tratatului de la Gent, că „toate teritoriile, locurile și posesiunile luate de oricare dintre părți de la cealaltă în timpul războiului sau care pot fi luate după semnarea acestui tratat, cu excepția numai a Insulelor menționate în continuare, vor fi restaurate fără întârziere; și fără a provoca nici o distrugere, sau care transportă departe orice de artilerie sau alte bunuri publice capturate inițial în forturi sau locuri care vor rămâne acolo la schimbul de ratificări ale prezentului tratat, sau orice sclavi sau alte proprietăți private.”; și întrucât, în temeiul articolului menționat anterior, Statele Unite pretind pentru cetățenii lor și ca proprietate privată, restituirea sau compensarea integrală a tuturor sclavilor care, la data schimbului de ratificări ale tratatului menționat, se aflau pe orice teritoriu, locuri sau posesiuni de orice fel prevăzute de tratatul menționat pentru a fi readuse în Statele Unite, dar apoi încă ocupate de forțele britanice, indiferent dacă acești sclavi se aflau, la data menționată anterior, pe țărm sau la bordul oricărei nave britanice situate în apele de pe teritoriul sau jurisdicția Statelor Unite; și întrucât au apărut divergențe, indiferent dacă, prin adevărata intenție și semnificație a articolului menționat mai sus din Tratatul de la Gent, statele Unite au dreptul la restituirea sau compensarea integrală a tuturor sclavilor sau a oricăror sclavi, așa cum s-a descris mai sus, Înaltele Părți contractante convin prin prezenta să trimită diferențele menționate unui suveran sau unui stat prieten care urmează să fie numit în acest scop; iar Înaltele Părți Contractante se angajează în continuare să considere decizia unui astfel de suveran sau stat prietenos ca fiind definitivă și concludentă în toate chestiunile menționate.

articolul VI.

această convenție, atunci când aceeași convenție va fi fost ratificată în mod corespunzător de Președintele Statelor Unite, de către și cu sfatul și consimțământul Senatului lor, și de către Majestatea Sa britanică, și Ratificările respective schimbate reciproc, va fi obligatorie și obligatorie pentru Statele Unite menționate și pentru Majestatea Sa; iar Ratificările vor fi schimbate în șase luni de la această dată, sau mai devreme, dacă este posibil.

drept care plenipotențiarii respectivi au semnat același lucru și au „aplicat aici sigiliul brațelor lor.

făcut la Londra în această douăzecea zi a lunii octombrie, în anul Domnului nostru o mie opt sute optsprezece.

ALBERT GALLATIN
RICHARD RUSH. FREDERICK JOHN ROBINSON HENRY GOULBURN