oamenii întreabă adesea dacă araba și persana sunt aceeași limbă.

permiteți-mi să încep prin a spune acest lucru: nu. Mulți oameni cred că araba și persana (sau Farsi) sunt aceeași limbă. Există probabil trei motive principale pentru această concepție greșită: ambele sunt scrise cu scrierea arabă, sunt vorbite în Orientul Mijlociu și sunt vorbite de popoare care sunt, în cea mai mare parte, musulmane. Realitatea este că araba și persana aparțin a două familii de limbi diferite, au gramatică și pronunție complet diferite, iar în timp ce persana are o mulțime de cuvinte de împrumut Arabe, majoritatea cuvintelor sunt foarte diferite.

în realitate, persana este mai aproape de engleză decât de arabă, deoarece aparține familiei de limbi Indo-europene. Araba, pe de altă parte, aparține ramurii semitice a familiei de limbi Afro-asiatice, ceea ce înseamnă că araba este un văr de Ebraică.dacă încă vi se pare ciudat că cele două limbi nu au nicio legătură, în ciuda asemănării (superficiale), gândiți-vă la o limbă precum finlandeza. Finlandeza este scrisă ca alfabetul Latin, la fel ca engleza, și dacă nu ai cunoaște nici o limbă, ar arăta la fel. Dar nici măcar nu sunt înrudite. (Și dacă nu știți cât de străină este Finlandeză, consultați această traducere finlandeză a celebrului discurs „am un vis”).

în cele ce urmează, voi detalia diferențele dintre istoria persană și cea arabă, alfabetele lor, modul în care sunt pronunțate, gramatica și vocabularul lor.

înainte de a face acest lucru, permiteți-mi să menționez doar câteva date cheie despre cele două limbi:

• persana, cunoscută și sub numele de Farsi, este o limbă Indo-iraniană a familiei de limbi Indo-europene. Araba este o limbă semitică a familiei de limbi Afro-asiatice.persana are aproximativ 70 de milioane de vorbitori nativi în Iran, Afganistan și Tadjikistan. În Afganistan este cunoscut sub numele de Dari și în Tadjikistan ca Tadjik. Araba este vorbită de 310 milioane de vorbitori nativi (într-o anumită formă) în Orientul Mijlociu și Africa de Nord.în timp ce diferite dialecte ale persanei sunt relativ apropiate, dialectele arabe sunt uneori considerate limbi distincte și nu sunt toate inteligibile reciproc.

istoria comună – și nu atât de împărtășită – a arabei și persanei

persana și araba au fost două limbi izolate vorbite de două culturi foarte diferite până în secolul al 7-lea, când arabii au început cucerirea a ceea ce este astăzi Iranul. Eforturile de război nu au fost ușoare și, din moment ce persanii erau o civilizație bine stabilită și dezvoltată la acea vreme, a durat două secole înainte ca teritoriul persan să intre sub stăpânirea arabă.din secolul al 9-lea, limba arabă a înlocuit limba persană mijlocie în administrație și guvern, iar odată cu introducerea Islamului în țările persane, a devenit limba dominantă a religiei.

în timp ce persanii obișnuiți vorbeau încă o formă de persană mijlocie, un număr mare de cuvinte arabe împrumutate au fost introduse treptat, în special în vocabularul religios. Cu toate acestea, structura gramaticală a persanului Mijlociu a fost în mare parte neschimbată, iar cuvintele arabe au fost adaptate pentru a putea lucra cu gramatica Persană.

în aceeași perioadă, scrierea arabă a fost introdusă pentru scrierea limbii persane. A înlocuit scriptul Pahlavi, precum și alte scripturi care au fost utilizate în diferite regiuni ale Persiei. Cu toate acestea, scrierea arabă nu era pe deplin adecvată pentru redarea fonologiei Farsi și i s-au făcut câteva modificări pentru a o face să funcționeze.

în secolele următoare, s-au făcut mai multe încercări de a „purifica” limba persană și de a înlocui cuvintele împrumutate Arabe cu vocabularul persan (la fel cum s-a întâmplat cu Turca în secolul 20), dar până în prezent, o cantitate semnificativă de vocabular persan are încă rădăcini arabe.

araba și persana împărtășesc un alfabet, dar există diferențe

am menționat deja că persana și araba folosesc același alfabet, dar este doar o jumătate de adevăr. În timp ce persana are toate literele prezente în arabă, multe dintre ele sunt pronunțate diferit de modul în care sunt pronunțate în arabă, deoarece sunetele pe care le reprezintă pur și simplu nu există în limba persană.

persana are în egală măsură câteva sunete care nu sunt prezente în limba arabă, ceea ce a cerut necesitatea unor litere suplimentare, care au fost create pentru limba persană.

în cele ce urmează voi încerca să listez scripturile arabe și Farsi una lângă alta pentru a vedea cum se compară. Când literele au o pronunție diferită sau nu sunt echivalente, acestea sunt îngroșate.

de mai sus, puteți vedea că persana sau farsi are câteva litere care nu există în arabă. Acestea sunt:

• – pronunțat ca un „P”
• – pronunțat ca „CH” în „Chutney” sau „biserică”
• – pronunțat ca „S” în „măsură”
• – pronunțat ca „G” în „bun”

limba persană are în egală măsură mai multe litere care sună la fel ca alte litere. Acestea sunt utilizate în principal pentru scrierea arabă împrumut-cuvinte. Ele sunt următoarele:

• și
• , care sunt ambele pronunțate a „r francez”.
• , care se pronunță ca o oprire glotală, ca atunci când britanicii spun „unt” ca „Bu ‘ er” sau când spui „uh-oh”. Ele pot fi, de asemenea, pronunțate ca un „A”.
• ذ ,ز ,ض ,● care sunt toate pronunță „Z”.
• și
• , care sunt ambele pronunțate ca „H”.
• , care sunt toate pronuntate ca „s”.
• și
• , care sunt ambele pronunțate ca „T”.

în ceea ce privește vocalele, araba și persana sunt relativ apropiate. Ambele au trei vocale scurte și trei vocale lungi. În mod normal, vocalele scurte nu sunt scrise, în timp ce vocalele lungi sunt reprezentate de literele „circulant”, „circulant” și „circulant” în diferite variante.

în timp ce comparația alfabetului de mai sus este valabilă pentru persană și dari din Afganistan, varianta vorbită în Tadjikistan este scrisă cu alfabetul chirilic.

cum se compară gramatica arabă și persană

araba și persana sunt extrem de diferite din punct de vedere gramatical și nu au aproape nimic în comun. Acest lucru se datorează în mod evident faptului că sunt două limbi din familii de limbi diferite, dar ar fi putut avea cel puțin câteva lucruri în comun!

Ei bine, nu.

Morfologie

araba este bine cunoscută pentru „sistemul său rădăcină triliteral”, care este sistemul morfologic care construiește aproape fiecare cuvânt din întreaga limbă din cuvinte „rădăcină” de trei (sau uneori patru) litere. Cel mai comun exemplu este rădăcina „k-t-b” care are legătură cu totul despre scriere și cărți. „Kataba ” înseamnă” el a scris „” kitaab „este o” carte”,” kaatib „este un scriitor,” maktab „este o bibliotecă,” muktabun „înseamnă” dictat ” și lista poate continua.

conjugarea verbelor, declinarea substantivului și alt tip de inflexiune a cuvintelor urmează reguli stricte, iar limba, deși extrem de complicată, este foarte logică.

persana nu folosește acest sistem și fiecare cuvânt este doar un cuvânt într-un mod care pare mult mai „organic” decât este cazul cu araba. În timp ce” carte „este, de asemenea,” kitaab”, deoarece este un cuvânt de împrumut din arabă, pluralul nu urmează un model arab și alte cuvinte” înrudite ” nu sunt formate din aceeași rădăcină.cu toate acestea, limba persană are un sistem de prefixe și sufixe pe care le folosește pentru a forma cuvinte noi și este posibil să se formeze o mare varietate de cuvinte pe baza acestor principii. ceea ce este diferit de prefixele și sufixele persane față de sistemul arab de rădăcini triliterale, este că sistemul persan ads și scade elemente în sau din cuvinte și că aceste elemente au sens de la sine. Acest lucru nu este cazul pentru arabă, unde numai rădăcina trebuie considerată un cuvânt adecvat, unde modificările sunt lipsite de sens atunci când sunt izolate.

în arabă, cuvintele se schimbă de obicei și intern, în conformitate cu tipare repetitive, cum ar fi pluralul rupt în care cuvântul „kitaab” (carte) devine „kutub” (Cărți). Acest lucru nu se întâmplă în persană, unde cuvântul „părți” sunt pur și simplu adăugate unul după altul.

ordinea cuvintelor

sintaxa sau ordinea cuvintelor este, de asemenea, diferită între cele două limbi. În timp ce araba (surprinzător) împărtășește aceeași ordine de cuvinte ca engleza (subiect-obiect-Verb), persana construiește propoziții în ordinea SVO sau subiect-Verb-obiect.

gen

limba arabă are două genuri gramaticale, cam ca în franceză. Spre deosebire de franceză, totuși, articolul „al” este același atât pentru substantivele masculine, cât și pentru cele feminine (unde limba franceză folosește „le” și „la”). Substantivele pot fi feminine sau masculine și orice adjectiv va lua fie o formă masculină, fie o formă feminină, în funcție de ce substantiv de gen se atașează.

în persană nu există gen – la fel ca în engleză.

articole

la fel ca engleza, persana folosește articole definite și nedeterminate precum „the” și „a”. Dar nu exact în același mod.

în limba persană, toate substantivele sunt pur și simplu definite, cu excepția cazului în care se folosește articolul nedefinit. Deci, cu alte cuvinte, dacă trebuie să faceți un substantiv definit ca „bicicleta”, pur și simplu spuneți „bicicletă” și va fi definit. Dacă doriți să o faceți nedeterminată, adăugați articolul nedefinit (în engleză ” a ” bicicletă).

registre formale și informale

o altă diferență între cele două limbi este că persana are un pronume „politicos” și „familiar”, la fel ca în cazul francezei.

pronumele familiar francez „tu” (care corespunde cu „TU” în limba engleză) este „t inkt” în Farsi, iar forma politicoasă pe care o cunoaștem în limba franceză ca „vous” este „inkt”. „Vous” și „inktom inkt” sunt, de asemenea, pronumele plural.

ca și în cazul limbii franceze, pronumele folosit în limba persană influențează, de asemenea, modul în care sunt conjugate cuvintele și se folosesc diferite conjugări de verb, indiferent dacă folosiți „t inkt” sau „inkttom inkt”.

araba, pe de altă parte, nu are un pronume politicos și familiar. Cel puțin nu unul care este folosit vreodată. Unele surse menționează posibilitatea ca” antum ” să fie folosit ca un mod extrem de formal de abordare a unui singur individ, dar acest lucru este foarte rar.

Diglossia

limba arabă este cunoscută pentru diglossia sa, care este fenomenul a două forme ale unei limbi vorbite într-o societate. Cu araba există o versiune formală, universală a limbii numită araba Standard modernă (MSA), care este folosită pentru scriere, știri, Politică, anunțuri publice și orice altceva „Oficial”. Cu toate acestea, în viața de zi cu zi, arabii și vorbitorii de arabă din tot cuvântul folosesc un număr mare de dialecte diferite pentru a comunica.

aceste dialecte sunt atât de diferite de MSA în unele cazuri, încât unii le consideră limbi separate. Acesta este în special cazul dialectelor vorbite în Africa de nord sau Maghreb, unde limbile vorbite sunt puternic influențate de limbile Berbere locale, precum și de limbile franceză, spaniolă și alte limbi, pe lângă schimbările treptate pe care le-au suferit dialectele de-a lungul timpului.diglossia limbii (limbilor) Arabe reprezintă un obstacol serios pentru oamenii care învață araba, deoarece dacă doriți să stăpâniți atât conversația, cât și cuvintele scrise, va trebui să învățați în mod eficient două forme ale limbii. Și apoi mai este întrebarea care dialect să înveți, deoarece dialectele arabe individuale nu sunt întotdeauna inteligibile reciproc.

limba persană, pe de altă parte, nu are această problemă. În timp ce există diferite dialecte ale limbii, nu numai între diferitele țări care vorbesc diferite variante de persană, ci și la nivel regional, diferențele sunt departe de a fi la fel de mari ca în arabă.

vocabular în arabă și persană

deci, cum se compară araba și persana în termeni de vocabular?

cele două limbi au multe cuvinte în comun, dar Arabă împrumut-cuvinte în persană este mult mai comună decât Persană împrumut-cuvinte în arabă.

deși este greu de găsit prin numere exacte, persana vorbită în fiecare zi folosește probabil aproximativ 10% cuvinte de origine arabă. În scris, este probabil mai aproape de 20%, iar cu cât scrierea este mai formală și academică, cu atât crește numărul. În textele religioase, nu este neobișnuit să vezi aproape jumătate din cuvintele folosite fiind de origine arabă.

cuvintele arabe nu sunt importate direct în persană „așa cum sunt”. Majoritatea cuvintelor de origine arabă vor fi modificate și adaptate pentru a funcționa cu gramatica persană și, în ciuda faptului că cuvintele arabe se bazează pe sistemul radicular triliteral în care conjugarea și crearea de noi cuvinte urmează principii foarte specifice, în persană, sunt considerate cuvinte individuale care pot fi modificate doar prin sistemul persan de prefixe și sufixe.cu toate acestea, în afară de cuvintele împrumutate, persana și araba nu au nimic în vocabularul comun. Vocabularul de bază în cele două limbi nu au legătură și nu au un strămoș comun, ceea ce face ca două limbi distincte să fie vocabular-înțelept.

concluzie: cât de asemănătoare sunt cele două limbi?

deci, cât de mult persană și arabă au de fapt în comun?

nu foarte mult! Singura asemănare pare de fapt să fie scenariul și împrumutul Arab-cuvinte pe care le-ați putea găsi în persană. Gramatica este complet diferit, nu există nici o relație între lexiconul (în afară de împrumut-cuvinte) și pronunția nu are nici mai mult în comun decât ar fi cazul între oricare două limbi.

cu alte cuvinte: nu există cu adevărat un motiv bun pentru a compara araba și persana în primul rând. Este ca și cum ai compara merele și portocalele și, în afară de istoria comună în care cele două limbi s-au influențat reciproc superficial, nu sunt foarte asemănătoare.

deci nu ar fi un avantaj să știi persana dacă ar fi să înveți araba, de exemplu? Ei bine, cu cât cunoașteți mai multe limbi, cu atât devine mai ușor să învățați orice limbă nouă – în general. Și sigur – dacă știți câteva cuvinte arabe din împrumut-cuvinte deja prezente în persană, s-ar putea să vă fie puțin mai ușor să învățați cuvintele arabe echivalente. Dar nu te va ajuta de îndată ce trebuie să folosești efectiv cuvintele.

și cunoașterea scriptului în prealabil este grozavă, dar va trebui totuși să înveți să-l pronunți ca și cum ar fi pronunțat în arabă, ceea ce nu este un lucru mic. Și învățarea sistemului de scriere este de fapt una dintre cele mai ușoare sarcini atunci când învățați limbi străine.

concluzie: araba și persana sunt foarte diferite și cu siguranță nu sunt aceeași limbă!