este de la sine înțeles, pentru cei care vorbesc limba pe care un idiom este folosit pentru a înlocui, sublinia sau explica mai bine un sentiment, lucru sau situație decât ar putea alte cuvinte. Pentru cei care nu vorbesc limba, idiomul este scris în ele se pot dovedi deosebit de supărătoare pentru a interpreta și a învăța cum să folosească corect. Se schimbă de la țară la țară și cultură la cultură și au semnificații foarte specifice.

exemple generale de expresii

• dincolo de palid
• ploua pisici și câini
• mort ca o doornail
• peste linia
• Bit praful
• mâinile mele sunt pline
• lumea este stridie mea
• ai citit mintea mea
• rupe un picior
• cap pui de somn
• împingând margarete
• metodă de nebunia mea
• de pielea dinților ei
• mi-a dat un picior în sus
• în aceeași barcă

eufemism sau idiom?

deși ar putea părea la fel la început, există o diferență. Eufemismele sunt folosite atunci când cuvintele reale care îl înlocuiesc sunt prea dure sau nepotrivite pentru situație. Un idiom poate fi folosit oricând. Unele expresii sunt eufemisme, dar nu toate. Nu toate idiomurile sunt folosite pentru a evita supărarea sau jignirea undeva și acolo se află diferența. Expresii precum” împingerea margaretelor „și” mușca praful „evită să folosești cuvinte precum” mori „sau” moarte”, dar sunt dure și, prin urmare, nu eufemisme.

scopul idiomelor

scriitorii folosesc idiomuri pentru a transmite idei în moduri noi sau simbolice care animă limbajul vorbit sau scris. Când scriitorii folosesc expresii în dialog, ei sunt de obicei acolo pentru a semnala vârsta, mediul cultural sau sistemul de credințe al cuiva. Ca și în cazul eufemismelor, uneori funcționează mai bine decât altele. Este foarte ușor să cadă în domeniul clișeu dacă se folosește o frază care este a fost „a alerga în pământ”.

Exemple de expresii în literatură

exemplu #1 William Shakespeare

în mod surprinzător, Shakespeare este sursa câtorva dintre cele mai populare expresii din engleza contemporană. Datorită creativității sale, dorinței de a se juca cu limbajul și calității generale de durată a operelor sale, aceste fraze au devenit la fel de răspândite ca și ele.

luați, de exemplu, expresia „purtați-mi inima pe mânecă”. Acest lucru vine de la Othello, în special secțiunea poemului în care Iago descrie cât de vulnerabil ar deveni dacă și-ar dezvălui adevărata ură față de Othello. Astăzi, am spune că „își poartă inima pe mânecă” cuiva care nu își ascunde adevăratele emoții. Desigur, aceasta nu este o afirmație literală, dar semnificația ei este la fel de clară pentru vorbitorul de limbă engleză ca și cum ar fi fost.

Un alt exemplu vine de la Henric al IV-lea, Partea I. În această piesă, în timp ce se plângea de poezie, personajul Hotspur spune că „asta nu mi-ar pune dinții nimic, nimic mai mult decât să tocesc poezia”. Această frază mai complicată a fost redusă la „Pune-mi dinții pe margine”, un mod foarte potrivit și relatabil de a spune că ceva împinge răbdarea cuiva, enervează mintea cuiva sau aduce disconfort general.

Example #2 „Mad as a hatter”

sursa acestui idiom este de obicei confundată ca o invenție Lewis Carrol în Aventurile lui Nov Alice în țara Minunilor, dar expresia „mad as a hatter” are origini anterioare. Provine dintr-o boală din viața reală, otrăvire cu mercur, care s-a abătut asupra producătorilor de pălării. A fost folosit în procesul de stabilire a pălăriilor din pâslă și expunerea suplimentară a schimbat mintea cuiva.

Example #3 „Dragostea este oarbă”

această frază provine din poveștile lui Chaucer din Canterbury. Este o linie bine folosită și bine iubită în limba scrisă și vorbită. Atât de iubit, de fapt, că este în general considerat a fi un clișeu. În Chaucer linia completă este „căci dragostea este oarbă toată ziua și poate nu vede”. Este folosit astăzi pentru a descrie efectele pe care dragostea le are pentru a ne orbi de adevărul despre cei pe care îi îngrijim.

Exemplul #4 „extindeți o ramură de măslin”

această linie merge până la mitologia greacă, în special la mitul Atenei care dăruiește atenienilor o ramură de măslin. De asemenea, este citat ca având originea în Biblie cu povestea lui Noe. În poveste, un porumbel a venit la Noe cu o ramură de măslin pentru a semnifica când au trecut inundațiile. Expresia este folosită acum ca o modalitate de a sugera pacea sau încheierea unui argument. Adesea este însoțită de un gest mai mare de bunăvoință.